8 sfaturi pentru un profil de Instagram ca la carte

header blog instagram post

Cred că Instagram a ajuns lejer la ochii și urechile majorității internauţilor. Totuși, nu oricine are un cont de Facebook are și unul de Instagram. Invers nu am prea întâlnit deocamdată, însă am auzit oameni exprimându-și păreri foarte sonore legate de faptul că se gândesc să migreze total spre Instagram. Ei bine, e cam imposibil să ignori funcțiile Facebook sau să le compari din punctul ăsta de vedere, însă aici e vorba de public și motivație.

Deja se știe că generația Z la momentul de față tinde să dea la o parte Facebook în favoarea Snapchat și Instagram, iar asta nu e de neglijat, mai ales pentru marketeri.

Am cont de Instagram din 2013, însă abia anul trecut am început să îl utilizez mai consistent. De-a lungul timpului, am folosit Instagram din mai multe motive (pe mai multe conturi), iar la momentul de față îl văd și eu ca pe un instrument esențial atât pentru business cât şi pentru entertainment sau relaxare.

În continuare, ți-am pregătit o listă de lucruri în pas cu 2018 de care poți ține cont pentru un reach şi în special engagement mai mare:

 

  1. Profită la maximum de opţiunile de personalizare şi de construire a unui stil vizual

Pentru asta ai la dispoziţie secţiunea Bio, poza de profil, Stories Highlights şi estetica postărilor propriu-zise. Folosite congruent, toate astea vor exprima o identitate puternică şi unică. Fie că vorbim de o paletă de culori şi filtre pe care le folosim armonios şi consecvent sau o descriere super concentrată susţinută de social media buttons şi link-uri puse la Stories Highlights, posibilităţile de a construi un brand-face şi a susţine comunicarea de brand nu trebuie neglijate. Foloseşte-te de ele. 

 

 

Sursă foto

 

  1. Nu uita de Stories

Se zice ca sunt peste 300 de milioane de utilizatori zilnici ai funcţiei Stories (Snapchat, ţine-te bine). Personal, am observat un engagement destul de mare aici. Primesc destul de des reacţii, comentarii şi răspunsuri la mini-sondajele pe care le poţi face într-un Story, iar asta e super util dacă vrei o conexiune ceva mai instantanee şi activă cu urmăritorii tăi. Bonus points primesc şi funcţiile de GIF-uri sau de Text Stories.

 

Urmaritori instagram

 

  1. Foloseşte hashtags într-un mod echilibrat şi inteligent

Unii spun să foloseşti hashtaguri puţine şi relevante. Alţii folosesc multe şi cuprinzătoare. Aici e la latitudinea ta. Ce e totuşi important să ştii e că limita e de 30 de hashtags per postare, iar în cazul în care depăşeşti numărul, poza o să fie publicată automat fără descriere, pentru a preveni abuzul. În acelaşi timp, ai grijă şi ce hashtags foloseşti. Dacă ai publicat o poză cu o floare, nu o să te ducă prea departe un tag de genul #Flower. E mult prea general, iar postarea o să se piardă în fluxul uriaş de poze cu aceeaşi etichetă. Nu, nu o să foloseşti nici taguri ca #CuteFlowerIEnjoyedSeeingYesterdayMorning, că sunt şanse infime să caute sau acceseze cineva ceva super specific de care ştii doar tu. Keep it balanced!

Alte sfaturi:

  • Poţi să creezi un hashtag unic brandului tău, care să se regăsească sub orice poză, pentru un plus de memorabilitate şi concordanţă între postări;
  • Dacă tot vrei să profiţi de numărul de hashtags pe care Instagram ţi-l permite, alege totuşi să foloseşti între 22 şi 27 hashtags per postare;
  • Ai grijă la Shadowban;

 

  1. Nu exagera

Ştiu că noul algoritm Instagram te poate defavoriza în vreun fel sau altul, în funcţie de tipul paginii şi de conţinut, însă nu cred că e deloc ok să publici 30 de poze pe zi. După părerea mea, e mult prea mult şi automat va apărea tendinţa de scădere a calităţii postărilor. Publică doar lucruri care sunt cu adevărat semnificative pentru tine sau pentru publicul tău ţintă. Nu te supra-expune şi nu îţi inunda urmăritorii. Less is more.

 

  1. Dacă te tentează să treci la automatizare sau roboţi, gândeşte-te bine

Ai observat vreodată că uneori primeşti Follow de la anumite conturi iar în câteva zile, sau chiar ore, Unfollow?

Ai observat că astea sunt în general conturi cu zeci de mii de urmăritori dar numai sute sau zeci de conturi urmărite?

Instagram Bot
Sursă foto

Primeşti super la întamplare comentarii de tipul “nice”, “beautiful!” sau “i like your content” de la persoane si companii dubioase sau care aparent nu au vreo legătură cu tipul tău de conţinut?

 

Ei bine, cel mai probabil ai dat de conturi automatizate sau de roboței. Există aplicații și chiar companii care oferă astfel de servicii pentru a genera un număr mare de urmăritori într-un timp foarte scurt. Eu unul nu aş recomanda să abuzezi de astfel de practici. Rezultatele nu sunt mereu relevante, urmăritorii sunt de multe ori de umplutură și nu vor interacționa cu postările tale viitoare, iar practicile astea oricum contravin termenilor de utilizare Instagram. Vrei să te faci “influencer”? Degeaba ai mulţi followeri obţinuţi foarte rapid şi prost. Advertiserii îşi “fac temele” şi nu te bagă în seamă dacă eşti neautentic, lipsit de substanţă şi reiese din calcule că ai un engagement rate mic

Conţinutul şi interacţiunile veritabile spun mai multe despre tine şi vor genera rezultate mai bune pe termen lung decât roboţii şi acţiunile disperate sau făra fond. Mai nou, există softuri (chiar şi româneşti) care oferă contra-cost automatizare foarte targetată/direcţionată unui public ţintă specific. Însă, aşa cum am spus, urmăritorii generaţi prin reacţii spontane la tonele de comentarii şi aprecieri pe care le lasă robotul pentru tine cunosc foarte puţin (sau chiar nimic) despre brandul, valoarea, sau ceea ce oferi, deci există mari şanse să dispară în timp. Să nu mai spunem de gafe ca lăsarea unui comentariu automat cu “I’m so jealous of you!” la poze ale altora care poate ilustrează un eveniment trist sau neplăcut.

Până la urmă, alegerea e a ta. Dacă tot ce îţi doreşti e un număr mare de urmăritori şi totuşi alegi să foloseşti o platformă de automatizare, fă-o cu cap.

 

  1. Foloseşte-te de datele de tip Analytics

Dacă pagina ta de Instagram este una de business, ai automat acces la statistici. Aici poţi obţine cu uşurinţă informaţii despre publicul tău, reach-ul în funcţie de ziua şi ora la care publici, dar şi care etichete au funcţionat cel mai bine. Sfatul meu pentru început este să experimentezi cu zile şi ore diferite pentru a genera într-adevăr un raport consistent. Dacă pagina ta de Instagram nu este de tip Business, poţi să descarci oricum aplicaţii de Analytics de pe Google Play sau Apple Store. Ţine cont de datele generate când pui la cale strategia de conţinut. Informaţiile sunt atât utile, cât şi interesante.

 

  1. Consistenţă şi consecvenţă

Unul dintre cuvintele cheie în branding este reprezentat de “consistency”. Asta se referă atât la consonanţa stilului şi personalităţii exprimate de-a lungul timpului, cât şi la regularitatea cu care postezi. 

Urmaritori instagram
Sursă foto

Aşa cum spuneam şi mai devreme, e ideal să îţi creezi un ritm de publicare pe care îl poţi respecta. Să publici într-o săptămână 20 de poze iar apoi nimic timp de o lună nu este deloc avantajos pentru imagine, iar pe lângă asta, nici algoritmul Instagram nu te va favoriza.

Referitor la personalitate şi valori transmise, perseverenţa este esenţială. Când păstrezi şi exprimi aceleaşi valori, idei, atitudini şi tonuri (asta pe lângă un stil vizual la fel de bine definit), publicul ţintă caracteristic brandului tău devine mult mai loial. Simplu spus, respecţi promisiunile de brand răspunzând aşteptărilor.                                                                        

 

  1. Lasă şi tu comentarii

A fi activ pe Instagram pentru un cont de succes nu înseamnă doar să publici poze des. Gândeşte-te că vei fi luat mult mai în serios când lumea observă ca apreciezi poze şi laşi comentarii relevante. Astfel reuşeşti să construieşti legături mult mai puternice între tine şi publicul tău, iar asta arată că eşti într-adevăr interesat de cei pe care îi urmăreşti şi  de cei care te urmăresc la rândul lor.

În special la început, lipsa de aprecieri, comentarii şi răspunsuri la comentarii denotă o oarecare distanţare sau chiar superficialitate. Dacă urmăritorii observă că nu ai niciodată vreo reacţie la comentarii sau la alte postări, vor crede că timpul pe care îl petreci pe Instagram îl dedici exclusiv construirii unui “statut social” fără fond. Din păcate, mulţi fac asta.

 

Recunosc că nici eu nu reuşesc să ţin cont de toate sfaturile, însă sper că ţi s-au părut utile măcar câteva din cele scrise aici. Dacă vrei să ne “auzim” pe Instagram, profilul meu e ăsta 🙂

-Adi

Advertisements

Elitismul muzical: 4 tipuri de indivizi

Elitismul muzical 4 tipuri de indivizi

Vorbeam recent la telefon cu un prieten când am realizat că îmi promisesem acum ceva vreme să scriu niște articole de genul ăsta. Printre muzici, proiecte, glume şi schimb de noutăți, am ajuns să îi povestesc despre cum mă sâcâie pe mine toată treaba cu “elitismul” muzical contemporan, şi cum simt nevoia să abordez subiectul ăsta într-o bună zi.

Ei bine, părerea mea faţă de fenomenul ăsta este una destul de tranşantă şi a luat încetul cu încetul avânt de-a lungul anilor. Asta s-a întâmplat prin expunerea voluntară sau involuntară la diferiți “dătători cu părerea”, încercând mereu să diger şi să pricep remarcile unor anumite personaje în mass media şi în special in mediul online, unde se ivesc discuții legate de absolut orice, iar mulţi se simt îndreptățiți să arunce cu critici nefondate de dragul unei libertăți de exprimare prost înțeleasă.

Aşadar, cu puţină inspiraţie şi spirit de sinteză, am reuşit să clasific elitiştii muzicali în 4 tipuri de indivizi, cu explicaţiile aferente:

1. Individul “dacă e nou, e prost”

Nu neapărat sonor, dar foarte categoric, acest monstru sacru, dinozaur al muzicii “de calitate”, adesea trecut de 50 de ani şi cu acces proaspăt dobândit la sfera social-media unde îşi consideră ejectările intelectuale adevăr absolut şi literă de lege, crede că muzica bună este muzica din vremea apogeului şi tinereţii sale.

Tot ce e mai nou de momentul în care şi-a luat nevastă şi s-a aşezat la casa lui nu reuşeşte din păcate să se mai ridice la nivelul calitativ înalt al muzicii pe care el se îmbăta în tinereţe. Cred că astfel de manifestări intelectuale îşi au radăcini în anumite frustrări personale şi într-o puternică prezență a sindromului “înainte era mai bine”.

Nu înseamnă că în trecut muzica nu a fost mai bună din anumite puncte de vedere. Tehnologia, media și internetul oferă azi scurtături și breșe prin care pot cu ușurință să se strecoare în atenția publică tentative muzicale slabe și fără fond. Totuși, muzica proastă se putea la fel de bine găsi și “pe vremuri”.

2. Individul “dacă nu e ce îmi place mie, e rău”

Victimă a propriei frustrări dată de o eventuală nerealizare profesională, acest tip de individ e caracterizat de o oarecare doză de invidie, aș îndrăzni să spun. Deși se regăsește adesea în trăsăturile individului dacă e nou e, prost, ce îl face diferit e că el însuși a avut la un moment dat tangențe cu arta și industria muzicală SAU venerează un artist anume.

Deși încercările sale creative sau ale veneraților săi nu sunt nici de departe luceferi ai muzicii, individul de acest tip acceptă cu greu diversitatea și subiectivitatea percepției muzicii și subminează alți artiști. Cum? Prin trimiteri și critici referitoare la incapacitatea celor proaspăt lansați de a se ridica la anumite “standarde” ce țin de caracteristicile instrumentale, vocale sau de construcție ale unei piese muzicale. Standarde subiective, nelegitime si impuse peste noapte, bineînțeles.

3. Individul “dacă e comercial, e prost”

Aici facem cunoștință cu cea mai sonoră categorie de elitiști muzicali. E clar că persoana asta, deși aparent e invulnerabilă la chestiuni lumești sau care îi atacă spiritul rebel de individualizare, se bate în piept că orice melodie comercială e automat proastă. În viziunea lui, cu cât o piesă urcă mai tare în topuri sau e pe heavy-rotation la radio mai mult timp, cu atât devine mai slabă calitativ iar artistul mai superficial.

Acesta ascultă deobicei muzica unor artiști underground sau de nișă, indiferent dacă situația lor e una asumată, prin răzvrătirea față de normele sociale și populare (ceea ce e perfect ok), sau pur și simplu nu au reușit (încă) să intre pe piața mainstream. Individul de acest tip e caracterizat de nevoia de apartenență la un grup select, unic sau chiar de nevoia de individualizare totală.

El ține, de exemplu, să critice la sânge orice scăpare vocală sau utilizare a unor efecte, tehnici sau corectări de studio ale cantăreților mainstream, însă când vine vorba de proprii artiști pe care îi preferă și protejează, orice scăpări, zbierături, greșeli sau incapacități sunt de fapt elemente stilistice care sunt deep și raw, reprezentând o exprimare a sufletului, fiind “folosite” pentru “efect artistic” și “emoție”. Gimme a freakin’ break.

4. Individul “dacă nu e capodoperă, nu e muzică”

Iubitor doar de muzică clasică sau ale marilor genuri vechi, acest individ judecă o piesă după cât de complexă, tradițională şi de orchestră e aceasta. Muzica creată digital e pentru unii o adevărată abominație în acest caz. Deși aparent nu îi găsești în număr așa de mare, am întâlnit câțiva astfel de oameni în mediul online.

Îi reperezi ușor atunci când se exprimă folosind cuvinte ca “jeg” şi ‘’mizerie’’ pentru a descrie atât piese comerciale cât și artiști noi cu piese bune, dar care din păcate nu se încadrează în tiparele stabilite de ei. Deși e oarecum nobilă credința lor conform căreia o piesă de calitate, orchestrată atent și interpretată de niște profesioniști este superioară, nu e deloc în regulă să ilegitimizeze altă muzică și să arunce cu scule în ea, crezând că dacă nu e complexă, e fără substanță, deci proastă.

Nu generalizez. Există multă critică muzicală veritabilă și comentarii pertinente care nu se încadrează în astfel de tipologii, însă mă frustrează lipsa de toleranță și în special ignoranța pe care unii au luat-o în brațe când li s-au urcat la cap diverse treburi. Să nu confundăm elitismul de care vorbesc eu cu performanța muzicală.

Bineînțeles că e bine să existe anumite standarde și idealuri la care un artist să încerce să se ridice, însă fără diversitate și competitivitate o să ne plafonăm rău de tot. Și pe mine mă deranjează anumite muzici fără valoare care se încăpățânează să rămână în topuri, însă entertainmentul e subiectiv, deci zic să privim uneori cu umilitate și luciditate anumite lucruri.

Și pe mine mă frustrează când artiștii mei preferați (fie ei de symphonic metal sau indie pop) nu sunt tratați și percepuți la nivelul complexității lor, însă înțeleg cauzele și subiectivitatea acestui lucru și în cele din urmă accept faptele. A nu se înțelege că susțin muzica ieftină.

Industria muzicală e… ei bine… o industrie.

Hai să acceptăm unele lucruri așa cum sunt, să inspirăm adânc și apoi să expirăm conștientizând că părerile sunt diferite. O piesă de radio poate lejer să fie mai muncită decât una ‘etalon’, iar faptul că tu suspini profund pe Liszt sau muzică edgy nu îți oferă libertatea să înjuri și să critici grosolan pe cineva care bate din picior pe Cardi B, Inna sau Coldplay. To each his own. E divertisment, nu politică.

Un exemplu funny de pe Urban Dictionary:

1: WTF? Why do you listen to shitty bands like Slipknot?
2: Maybe because I enjoy listening to it?
1: That makes no sense. You are an idiot.

– Adi

Da, ăsta e un alt articol despre Eurovision 2018 – Selecția Națională

Selectia-nationala-Eurovision-logo

După 5 semifinale pasionale și chinuitoare, haotice şi intrigante, în 5 oraşe diferite, se apropie cu pași repezi finala Selecției Naționale Eurovision 2018 România. Dacă rezonaţi cu mine, sunteţi de acord că “oferta” e inferioară față de cea din alți ani, iar asta probabil din cauza loviturilor repetate de imagine suferite de TVR/Selecţia Naţională în ultimii ani (descalificarea de către EBU din cauza neplăţii datoriei TVR, metodologia de înscriere/preselecţie ce oferă tuturor incompetenţilor şansa de a se face de râs la TV etc.) care bineînțeles că au făcut ca artiștii importanți din alți ani să se dea cu un pas în spate. Cel puțin deocamdată.

Ei bine, urmăresc Eurovision de 15 ani, deci ţinând cont de una din tematicile blogului, ce poate fi mai perfect de publicat ca prim articol decât o analiză a pieselor ce luptă (şi nu prea) pentru un loc la Lisabona?

Am făcut o analiză, nu un top, deci ordinea e doar alfabetică, după numele interpreţilor. Încerc pe cât posibil să nu fiu ironic, dar nu promit nimic:

1. Alexia & Matei – Walking on Water

Copiii ăştia doi observ că au ceva campanii de promovare online şi offline destul de efervescente. Piesa are ceva ce rămâne întipărit în minte după câteva ascultări, însă interpreţii, după părerea mea, nu dispun de maturitatea necesară să o prezinte suficient de profesional. Şi asta nu are legătură doar cu vârsta. Keep going şi succes la baluri! Chiar sunt curios să văd cum evoluează în următorii ani.

2. Claudia Andas – The One

Bonnie Tyler tânără şi altistă 🙂 Ce voce! Apreciez din tot sufletul că anul ăsta avem destul de mult rock în finală. Prezenţă faină şi corectă, însă nu o să stârnească valuri prea mari dacă ne-ar reprezenta la Lisabona, uitându-ne înapoi și analizând cam ce piese au votat europenii în finalele din ultimii ani. Totuşi, aştept din partea Claudiei să “step it up” în finala naţională şi să se prezinte din nou cu coloană vertebrală 🙂

3. Dora Gaitanovici – Fără tine

Super voce, piesă nu. Adică da, pentru altceva decât Eurovision. Nu, nu am spus că baladele nu merg la Eurovision. Merg de minune. Însă vorbesc de cele altfel, mai actuale şi mai axate pe urechea publicului general, că Eurovision e cam paralel cu Festivalul Amara. Talent incontestabil şi corzi vocale folosite inteligent, deci aştept şi aici un altfel de concept în finală ca să completeze cât de cât piesa. Succes mai departe!

4. Echoes – Mirror

Să aibă atenţie la contactul vizual, emoțiile transmise și gestica în raport cu publicul. Ştiu că artiştilor nu le place tot timpul să fie comparaţi cu omologii lor americani, însă falsetto-ul ăla împins duce a Adam Levine toată ziua 🙂 E funky piesa. Puţin Maroon 5, puţin Coldplay, e drăguţeanu. Cu un show şi mai show, ar face o figură şi mai bună! Bravo!

5. Eduard Santha – Me som romales

Mi-a plăcut Eduard şi anul trecut, dar deja mergem cu gândul puțin-puțin către Electric Fence şi un mesaj prea try-hard. Ne-am încercat deja norocul cu mesaje umanitare, și nici la nivelul lui Joci Papai – Origo (Ungaria, 2017, o piesă etnică) nu se ridică, după umila mea părere personală. Totuşi, e o piesă bună cu suficienţi susţinători încât să ocupe un loc respectabil în finala noastră. Mi-ar plăcea să aud mai mult Santha pe radio 🙂

6. Erminio Sinni & Tiziana Camelin – All the Love Away

Avem şi anul ăsta participanţi străini, ceea ce e un lucru bun, că e oarecum refreshing de cele mai multe ori. Muzical vorbind, piesa e o construcţie clasică, îndrăznesc să zic clişeică. Îi felicit şi îi mai aştept în România şi cu alte ocazii. În special cu alte ocazii.

7. Feli – Royalty

Deşi îmi place ceva mai mult versiunea pe română (în clip e pe română, în finală va fi pe engleză), e de înţeles decizia de a participa în această etapă cu o variantă pe engleză ceva mai “poetică”, după cum zicea tocmai Feli într-o emisiune. Dacă are grijă la pronunţie și se promovează, o să se descurce excelent. Piesa e actuală, catchy şi nici exagerat de “fast-food”. E ce trebuie. Asta, plus faptul că o să aibă scor mare la televoting, fiind cea mai comercială piesă participantă din finala selecţiei. E printre preferatele din comunitatea fanilor Eurovision încă de când a fost anunțată.

8. Jukebox & Bella Santiago – Auzi cum bate

Super! O altă favorită personală. Bella cântă cu o super pasiune, iar la Alex se vede experienţa. Eurovision e un bun pas în faţă pentru Jukebox. Chimia dintre interpreţi e la locul ei, Bella e super lovable, iar piesa o fredonez foarte des prin casă. Nu că asta ar conta 🙂

9. MIHAI – Heaven

Piesă relativ OK şi atât. E obositor să vorbesc despre Mihai. Nu zic să nu mai participe. Mihai Trăistariu e latimotivul selecţiilor naţionale din ultimii ani, zic fanii. Însă, şi dacă o face, are nevoie de o reevaluare serioasă a carierei şi a punctului în care bate pasul de ani întregi. Nu o să îi ia nimeni vocea, iar ăsta e atuul de care ar trebui să se agațe până intră pe linia de plutire. Mult succes, Mihai, dar te aşteptăm altfel!

10. Rafael & Friends – We Are One

Taberele sunt împărţite aici. Fanii Eurovision nu sunt tocmai încântaţi de perspectiva participării la etapa internaţională cu o piesă de genul ăsta, însă Rafael are mulţi fani din nişa lui care îl susţin în toată călatoria asta. Personal, nu rezonez deloc cu piesa. Rafael are potenţialul să iasă în public cu ceva mult mai bun decât We Are One. Cred. Asta aştept pe viitor de la el, poate chiar tot în cadrul Eurovision. Cred.

11. Teodora Dinu – Fly

Pe Teodora am ajutat-o prin Andrei Faur cu câteva mici lucruri anul ăsta (un logo, un cover de iTunes, un montaj), însă am să încerc să fiu sincer, că felicitări a avut deja destule 🙂 E clar participanta cu cel mai bun show din toate semifinalele de anul acesta. Coregrafie super, unghiuri de filmare avantajoase, piesă modernă şi catchy, lumini folosite bine de tot. E printre puţinii participanţi la care chiar s-a văzut o evoluţie consistentă de la audiţii la semifinala de la Sighişoara. Emoţiile îi dau mici batăi de cap din punct de vedere vocal, dar sunt sigur că în finală o să fie şi mai bine decât a fost deja. De aici mergi tot mai sus 🙂 Hai Teo!

12. The Humans – Goodbye

O surpriză plăcută anul acesta. Piesa e memorabilă şi structurată foarte fain. Solista, Cristina, are un timbru super interesant, cântă bine şi arată foarte natural pe scenă. Îmi plac şi armoniile şi coeziunea de grup. Asta e încă o piesă pe care o fredonez cel puţin odată pe zi 🙂

13. TIRI – Deşert de sentimente

O TIRIbombă muzicală. Da, piesa în sine e perfect ok, dar nu pot să trec cu vederea sample-ul din Balada lui Ciprian Porumbescu. Hai că ne-am obişnuit cu artişti care nu cunosc chiar toate regulile de creare a unei piese pentru Eurovision, însă informarea insuficientă a comisiilor de înscriere şi necunoştinţa juraţilor sunt de neiertat. Cică dacă e citată, nu mai e furată. Haha, nu. Aici e vorba de originalitate. Mi se pare super grosolan să profiţi de o bucată de muzică adânc întipărită în memoria colectivă a românilor, ştiind că vei obţine voturi în plus din asta în finala naţională, când oricum dacă prin absurd câştigi selecţia, EBU o să te descalifice înainte să îţi iei biletul spre Lisabona. O să îmi sară fanii în cap, bineînţeles. TIRI e OK. Deşert + Porumbescu la Eurovision, NU.

14. Vyros – La la la

Nu, mulţumesc.

15. Xandra – Try

Try, try, că până la urmă o să fie cu noroc 🙂 Xandra a recunoscut că are “boala” Eurovision, iar anul ăsta s-a impus la fel de puternic în concurs ca anul trecut. Îmi place piesa şi dramatismul ei. Xandra merită pe deplin locul în finală, după părerea mea, deci aştept să o ascult din nou!

Cam ăștia au fost my 2 cents despre Eurovision – Selecția Națională 2018.

Dacă ți-a plăcut sau ai rezonat în vreun fel cu opinia mea, dă-mi un like pe Facebook. Ne vedem acolo cu noutăți!

– Adi